Un lucrător medical din Republica Democrată Congo, diagnosticat cu virusul Bundibugyo la 29 septembrie, este evacuat medical în Olanda pentru îngrijire specializată. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, ECDC, a anunțat cazul la 1 octombrie și a precizat că riscul pentru populația generală din Europa rămâne foarte scăzut. Este al patrulea caz asociat actualei epidemii din RD Congo care a fost importat în Europa. Celelalte trei cazuri europene au fost, la rândul lor, legate de activități medicale sau umanitare în regiunile afectate.
Evaluarea instituției face o distincție între expunerea persoanelor care îngrijesc pacienți în zona epidemiei și cea a populației generale din Europa. Lucrătorii medicali și personalul umanitar pot intra în contact cu situații de risc prin natura activității lor. Acest risc profesional mai ridicat nu înseamnă că o persoană aflată în Europa, fără legătură cu focarul, are aceeași probabilitate de expunere. ECDC spune că un caz importat în condiții controlate nu modifică evaluarea generală de risc foarte scăzut pentru public.
Transferul este organizat ca evacuare medicală
Pacientul este transportat în Olanda pentru tratament specializat, nu într-o călătorie obișnuită. Potrivit ECDC, evacuările pacienților cu boala Ebola sunt planificate și coordonate, cu măsuri de prevenire și control al infecției. Când aceste măsuri sunt aplicate corect, probabilitatea transmiterii ulterioare este, de asemenea, foarte scăzută. Comunicatul nu a oferit detalii despre unitatea medicală care îl va primi sau despre starea clinică a pacientului. Niciun astfel de detaliu nu poate fi dedus doar din faptul că se efectuează un transfer.
ECDC a cerut statelor UE și ale Spațiului Economic European să păstreze capacitatea de a identifica rapid cazurile suspecte, de a izola pacienții și de a folosi protecție adecvată în unitățile medicale. Centrul a publicat instrumente pentru laboratoare și recomandări operaționale pentru personalul sanitar. Aceste măsuri sunt relevante tocmai pentru situațiile rare în care o persoană expusă în regiunea epidemiei ajunge în Europa. Instituția nu a anunțat, prin comunicatul din 1 octombrie, existența unei transmiteri comunitare în Olanda sau în alt stat european.
Evoluția epidemiei în RD Congo
Epidemia din Republica Democrată Congo este cea care a determinat aceste transferuri. Conform paginii de monitorizare ECDC, actualizată la 1 octombrie, autoritățile congoleze raportaseră la 30 septembrie un total de 8.224 de cazuri confirmate și 3.982 de decese asociate, datele fiind colectate până la 29 septembrie. În acel moment, 851 de pacienți erau internați în izolare. Față de raportarea precedentă, au fost înregistrate 53 de cazuri confirmate și 28 de decese suplimentare. Datele sunt supuse verificărilor și pot fi armonizate ulterior de autoritățile sanitare.
Cele 53 de cazuri noi menționate în raportarea respectivă proveneau din trei provincii: 32 din Ituri, 17 din North Kivu și patru din Haut-Uélé. Ituri concentra cele mai multe cazuri din totalul epidemiei, 6.250, precum și 2.885 de decese. North Kivu înregistra 1.570 de cazuri și 931 de decese, iar Haut-Uélé 344 de cazuri și 144 de decese. ECDC mai consemna cazuri în Tshopo, Bas-Uélé, Sud Ubangi și South Kivu. În total erau afectate 63 dintre cele 167 de zone sanitare din cele șapte provincii raportate.
Actuala situație din RD Congo nu trebuie confundată cu evoluția din Uganda. Ministerul sănătății ugandez a raportat 20 de cazuri între mai și iunie 2026, iar Organizația Mondială a Sănătății a declarat la 25 august încheierea acelui focar, după 42 de zile fără un caz nou confirmat. Epidemia care continuă să fie monitorizată în provinciile congoleze este cea din care provin cazurile importate în Europa. ECDC actualizează pagina de monitorizare în zilele lucrătoare, astfel încât numărul de cazuri și distribuția lor geografică se pot modifica odată cu noile raportări.
Monitorizarea cazurilor include urmărirea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii. ECDC arată că 78,7% dintre contactele identificate se aflau sub supraveghere în provinciile afectate, iar 2.121 de persoane care avuseseră test pozitiv pentru virusul Bundibugyo se vindecaseră. Procentul de contacte urmărite este un indicator al activității de control din focar, nu al riscului pentru populația europeană. Cifrele privind decesele, recuperările și spitalizările provin din etape diferite ale evoluției pacienților și nu trebuie interpretate ca un bilanț simplu al tuturor rezultatelor clinice la aceeași dată.
Ce se știe despre cazurile europene anterioare
În mai 2026, un cetățean american expus în RD Congo a fost evacuat pentru îngrijire în Germania. Un alt caz importat a fost raportat de Franța la 24 iunie, la un medic întors din regiunea afectată. În iulie, autoritățile americane au anunțat infectarea unui lucrător al unei organizații umanitare, transportat ulterior în Germania. ECDC precizează că aceste trei persoane s-au vindecat. Transferul anunțat pentru Olanda este al patrulea caz european legat de epidemia actuală, dar evoluția sa medicală nu a fost comunicată în sursele verificate.
Modelarea ECDC indică o probabilitate foarte mică de import al infecției pentru populația generală a UE și a Spațiului Economic European. Evaluarea folosește date despre dimensiunea focarului, călătorii și volumul deplasărilor, dar are limitări: modelul se concentrează pe populația generală din Ituri și North Kivu și nu include separat persoanele care lucrează în focar. ECDC subliniază că importuri sporadice nu pot fi excluse, iar tocmai cazul anunțat la 1 octombrie arată de ce sunt păstrate protocoale de transfer, izolare și îngrijire specializată.