Sănătate

OMS și Medici Fără Frontiere discută îngrijirea pentru tuberculoză și HIV în estul Europei

La Tașkent, specialiști din 11 țări analizează depistarea, tratamentul tuberculozei rezistente și continuitatea îngrijirii peste frontiere.

Distribuie WhatsApp Facebook
Cadru medical examinând o radiografie a plămânilor
Foto: cottonbro studio. Imagine ilustrativă

Organizația Mondială a Sănătății, Medici Fără Frontiere și Ministerul Sănătății din Uzbekistan au reunit la Tașkent reprezentanți ai programelor de tuberculoză și HIV din estul Europei și Asia Centrală. Întâlnirea din 29–30 septembrie urmărește îmbunătățirea legăturii dintre diagnostic, tratament și monitorizare, în special pentru persoanele care au nevoie de servicii pentru ambele infecții. Participă aproximativ 90 de specialiști și responsabili instituționali, inclusiv reprezentanți ai programelor naționale din 11 țări, potrivit anunțului publicat de OMS Europa.

Reuniunea are loc într-o regiune în care tuberculoza rezistentă la medicamente și infecția HIV continuă să pună presiune pe serviciile medicale. Datele OMS arată un progres pe termen lung în scăderea tuberculozei la nivelul întregii sale regiuni europene, dar și diferențe mari între numărul estimat de persoane bolnave și cel al cazurilor descoperite sau raportate. Cifrele regionale includ mai multe țări decât grupul de 11 participante la reuniunea de la Tașkent; ele nu trebuie citite ca statistici exclusive pentru statele prezente la discuții.

Câte cazuri rămân în afara evidențelor

Incidența tuberculozei în regiunea europeană a OMS a scăzut cu 39% între 2015 și 2024. Organizația descrie acest ritm drept cel mai rapid dintre regiunile sale, dar scăderea nu a închis golurile de depistare. Pentru 2024, estimează că 204.000 de persoane au dezvoltat boala, în timp ce aproximativ 161.600 de cazuri au fost identificate. Diferența de peste 42.000 arată că aproximativ una din cinci persoane care au făcut tuberculoză nu a fost detectată în acel an prin sistemele raportate.

Tuberculoza rezistentă la mai multe medicamente sau la rifampicină reprezintă o problemă distinctă. OMS estimează pentru 2024 aproximativ 55.000 de persoane cu această formă a bolii în regiunea europeană, dar numai circa 27.000 de cazuri au fost notificate. Organizația indică proporții de rezistență de 23% dintre cazurile noi de tuberculoză și de 51% dintre cazurile tratate anterior. Aceste proporții, calculate pentru regiunea OMS, sunt cele mai ridicate dintre regiunile organizației și explică de ce agenda reuniunii pune accent pe testare și scheme de tratament adaptate.

Conducerea regională a OMS atrage atenția că numai aproximativ două din cinci persoane cu tuberculoză rezistentă primesc tratamentul de care au nevoie. Această apreciere privește accesul la îngrijire, nu doar înregistrarea unui diagnostic. Între un caz estimat, unul confirmat și un pacient aflat efectiv în tratament există etape diferite ale sistemului sanitar. Atelierul de la Tașkent include tocmai discuția despre aplicarea mai rapidă a instrumentelor recomandate de OMS în aceste etape.

O altă temă centrală este suprapunerea dintre tuberculoză și HIV. OMS estimează că aproximativ 29.000 de persoane din regiunea europeană au dezvoltat ambele infecții în 2024. HIV era prezent în circa 13% dintre cazurile noi de tuberculoză estimate pentru acel an. Tuberculoza rămâne o cauză majoră de deces în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV. Pentru serviciile de sănătate, aceste date înseamnă că testarea și îngrijirea celor două boli nu pot fi tratate mereu ca trasee complet separate.

De ce continuitatea tratamentului contează între țări

OMS și Medici Fără Frontiere includ în discuțiile de la Tașkent situația pacienților care se mută sau călătoresc între state. Un tratament început într-o țară poate fi întrerupt dacă informațiile medicale, trimiterea către alt serviciu sau accesul la medicamente nu continuă la destinație. Organizația leagă astfel de întreruperi de rezultate medicale mai slabe, transmiterea bolii și riscul suplimentar de rezistență. Cooperarea între programele naționale urmărește păstrarea tratamentului și a evidențelor atunci când pacientul trece o frontieră.

La reuniune se discută inclusiv posibilitatea extinderii unor scheme mai scurte și mai sigure pentru tuberculoza rezistentă, în acord cu recomandările OMS. Participanții compară obstacolele practice care apar în programele naționale și experiența folosirii unor metode noi de testare. Accentul este pe integrarea serviciilor: o persoană cu tuberculoză și HIV are nevoie de coordonare între echipele care tratează fiecare afecțiune. Formatul evenimentului este un atelier de lucru; anunțul OMS nu comunică adoptarea imediată a unui protocol comun obligatoriu pentru toate țările participante.

Diagnosticul tardiv al infecției HIV

OMS arată că 54% dintre diagnosticele noi de HIV din regiunea sa europeană sunt stabilite târziu. În același timp, numărul de infecții noi nu este în scădere în estul Europei și Asia Centrală, iar decesele legate de SIDA continuă să crească în această subregiune. Organizația notează că accesul la testare, tratament și prevenție s-a extins în unele locuri, fără ca aceste progrese să elimine întârzierile la diagnostic. Diferența dintre regiunea OMS în ansamblu și subregiunea est-europeană este importantă în interpretarea acestor indicatori.

Unul dintre instrumentele analizate este profilaxia preexpunere, denumită PrEP, folosită pentru prevenirea infecției HIV la persoanele eligibile. OMS estimează că peste 344.000 de persoane din regiunea europeană foloseau PrEP în 2023. Participanții discută recomandările recente pentru opțiunile cu acțiune îndelungată și pentru serviciile destinate persoanelor cu boală HIV avansată. În 2025, OMS a recomandat lenacapavir ca opțiune injectabilă de prevenție de lungă durată; Medici Fără Frontiere solicită analizarea introducerii sale în Uzbekistan.

Întâlnirea reunește decidenți, clinicieni și experți din programe care gestionează tuberculoza și HIV. Temele sunt aplicarea recomandărilor OMS, reducerea timpului până la diagnostic și menținerea tratamentului pentru pacienții care se deplasează între state. Organizatorii intenționează să identifice barierele din sistemele existente și să compare experiențele de implementare, pentru ca programele naționale să poată evalua instrumentele discutate la Tașkent. Acestea sunt obiectivele declarate ale atelierului desfășurat în 29 și 30 septembrie, nu rezultate medicale deja măsurate după eveniment.

Distribuie WhatsApp Facebook