Robert E. Hall și Michael Woodford au primit Premiul pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel pentru anul 2026. Academia Regală Suedeză de Științe a anunțat luni, 12 octombrie, că îi recompensează pentru cercetările privind fundamentele microeconomice ale stabilizării macroeconomice. Hall este profesor la Universitatea Stanford, iar Woodford la Universitatea Columbia din New York.
Distincția privește modelele prin care deciziile individuale ale gospodăriilor și firmelor sunt integrate în analiza evoluției economiei. Cercetările laureaților au contribuit la reconstrucția instrumentelor folosite pentru studierea politicilor monetare și fiscale, potrivit explicației Academiei. Obiectivul acestor politici de stabilizare este limitarea fluctuațiilor dintre perioadele de expansiune și cele de recesiune.
Cei doi economiști împart în mod egal premiul de 12 milioane de coroane suedeze. Anunțul pentru această categorie a fost programat la Stockholm pentru ora 11:45, ora de vară a Europei Centrale, echivalentă cu 12:45 în România. Laureații sunt desemnați de Academia Regală Suedeză, aceeași instituție care acordă premiile pentru fizică și chimie.
Deciziile gospodăriilor și firmelor, în centrul modelelor
Academia explică faptul că modelele dezvoltate de Hall și Woodford pornesc de la comportamentul participanților la economie, în loc să se bazeze exclusiv pe relațiile statistice dintre indicatori agregați. În această abordare, alegerile privind economisirea, consumul sau stabilirea prețurilor sunt componente ale analizei producției și inflației la nivelul întregii economii.
Comunicarea intențiilor autorităților are un rol în acest cadru. Gospodăriile și firmele iau în considerare viitorul atunci când decid, iar anunțurile guvernelor și băncilor centrale pot influența așteptările pe care își întemeiază alegerile. Academia leagă contribuțiile premiate de capacitatea modelelor de a analiza șocuri economice, inclusiv crize energetice și modificări ale consumului.
Robert E. Hall: consumul și fluctuațiile economice
Robert E. Hall s-a născut în 1943, la Palo Alto, în California. A obținut doctoratul la Massachusetts Institute of Technology în 1967. Pagina sa academică îl prezintă drept economist aplicat, cu preocupări pentru ocuparea forței de muncă, inflație, tehnologie, concurență și politica economică, atât la nivel agregat, cât și pe piețe individuale.
Hall a ajuns la Universitatea Stanford și la Hoover Institution în 1978, după ce predase la MIT și la Universitatea California din Berkeley. A condus programul de cercetare privind fluctuațiile economice și creșterea al National Bureau of Economic Research între 1978 și 2013. În 2010 a fost președinte al Asociației Economice Americane.
O cercetare importantă din activitatea sa este studiul publicat în decembrie 1978 în Journal of Political Economy despre implicațiile stocastice ale ipotezei ciclului de viață și venitului permanent. Lucrarea examinează relația dintre optimizarea deciziilor de consum și posibilitatea de a anticipa consumul viitor din informațiile disponibile în prezent.
În modelul analizat, utilitatea marginală a consumului evoluează ca un proces aleatoriu cu tendință, iar consumul însuși urmează aproximativ un asemenea proces. Testarea acestei implicații folosește serii de date pentru Statele Unite din perioada postbelică. Studiul verifică astfel o predicție teoretică prin observații asupra comportamentului economic, nu doar prin descrierea unei relații între două valori agregate.
Rezultatele prezentate în rezumatul lucrării susțin implicația analizată în cazul venitului disponibil real, care nu oferă putere predictivă pentru consum în testul respectiv. Pentru un indice al prețurilor acțiunilor, rezultatul este diferit. Hall încheie studiul arătând că datele susțin o versiune modificată a ipotezei ciclului de viață și venitului permanent.
Michael Woodford: dobânzile și regulile politicii monetare
Michael Woodford s-a născut în 1955, la Chicopee, în Massachusetts, și a obținut doctoratul în economie la MIT în 1983. La Columbia deține catedra John Bates Clark de economie politică. Parcursul său universitar include și studii la Universitatea Chicago, precum și o diplomă de drept de la Yale Law School.
Tratatul său Interest and Prices: Foundations of a Theory of Monetary Policy, publicat în 2003, studiază fundamentele unei politici monetare bazate pe reguli. Descrierea lucrării publicate de Princeton University Press arată că aceasta analizează modul în care politica dobânzilor poate susține o țintă de inflație fără ancorarea monedei într-o marfă și fără controlarea unui agregat monetar.
Cartea examinează legătura dintre stabilitatea prețurilor și obiectivele de stabilizare economică. Analiza utilizează instrumentele teoriei macroeconomice moderne pentru evaluarea unui regim de țintire a inflației, cu o fundamentare explicită în bunăstarea economică. Ea discută atât avantajele angajamentelor de politică, cât și diferența dintre reguli și decizii luate discreționar.
Structura tratatului include determinarea nivelului prețurilor prin reguli ale dobânzii, modele cu rigidități nominale și dinamica răspunsului economiei la politica monetară. Alte capitole abordează stabilizarea inflației, bunăstarea și câștigurile obținute prin angajamentul față de o regulă. Aceste teme urmăresc mecanismele prin care politica monetară se transmite în economie.
Potrivit profilului său de la Columbia, cercetările actuale ale lui Woodford privesc implicațiile raționalității limitate pentru analiza economică și folosesc rezultate din psihologia cognitivă și neuroștiințe. Între distincțiile sale anterioare se numără premiul Deutsche Bank pentru economie financiară din 2007, premiul Banque de France/TSE pentru economie monetară din 2018 și premiul Erwin Plein Nemmers din 2024.
Premiul acordat în memoria lui Alfred Nobel
Denumirea oficială a distincției este Premiul Băncii Suediei pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel. Sveriges Riksbank l-a instituit în 1968, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la înființarea băncii, iar prima acordare a avut loc în 1969. Suma premiului este plătită de banca centrală suedeză și urmează nivelul celorlalte premii Nobel.
Academia Regală Suedeză desemnează laureații potrivit acelorași principii utilizate pentru premiile Nobel. Numele lor sunt anunțate în octombrie, după alegere. Ceremonia de acordare a distincției pentru economie are loc pe 10 decembrie, la aniversarea morții lui Alfred Nobel.