Polipticul realizat de Giotto pentru Bologna este expus la Palatul Culturii din Iași între 4 și 30 octombrie 2026. Lucrarea provine din colecția Pinacotecii Naționale din Bologna și este prezentată în cadrul festivalului de artă SACRUM. Potrivit Institutului Italian de Cultură din București, este prima dată când această operă părăsește Italia. Accesul la evenimentul anunțat de institut este gratuit, iar împrumutul permite publicului din România să vadă direct o piesă majoră a picturii italiene din secolul al XIV-lea.
Prezența operei la Iași face parte din Anul Cultural Italia–România 2026. Expoziția a fost pregătită prin colaborarea dintre Pinacoteca din Bologna, Complexul Muzeal Național „Moldova”, Fundația SACRUM și parteneri italieni implicați în organizarea evenimentelor culturale. Pentru public, informațiile practice esențiale sunt locul și perioada: Palatul Culturii, până la 30 octombrie. Programul exact de vizitare al sălilor trebuie consultat la instituția muzeală înainte de deplasare; anunțul cultural confirmă perioada expoziției și faptul că intrarea este fără plată.
Ce este un poliptic
Un poliptic este o compoziție pictată alcătuită din mai multe panouri asociate într-un ansamblu. Lucrarea adusă la Iași îl are în centru pe Fecioara Maria cu Pruncul, așezați pe tron. De o parte și de alta apar sfinții Petru și Pavel și arhanghelii Gabriel și Mihail. Împărțirea în panouri permite citirea fiecărei figuri separat, dar și a relației dintre ele în întregul altar. Această organizare era legată de destinația religioasă inițială a picturii.
Giotto a realizat opera în jurul anului 1330, în legătură cu șederea sa la Bologna. Institutul Italian de Cultură menționează comanda cardinalului Bertrando del Poggetto. Datarea aproximativă este relevantă: ea așază lucrarea în perioada de maturitate a pictorului, când construirea volumelor și a gesturilor personajelor arăta o îndepărtare de convențiile mai rigide ale picturii medievale. Nu este nevoie de o interpretare simbolică inventată pentru a vedea diferența dintre fundalul auriu tradițional și încercarea de a da corpurilor greutate și expresie.
Vizitatorii pot urmări felul în care personajele sunt așezate într-un spațiu sugerat prin tron, trepte și poziția lor. Drapajele dau volum corpurilor, iar relația dintre Maria și copil este exprimată prin gesturi concrete. Institutul Italian de Cultură descrie aceste elemente ca parte a inovației figurative a lui Giotto. Ele pot fi observate în lucrarea expusă, însă fotografiile sau reproducerile nu înlocuiesc întâlnirea directă cu dimensiunea, suprafața și culorile originalului.
Semnătura pictorului
Un detaliu important al polipticului este inscripția care îl numește pe Giotto. Ea se află pe treapta de sub tronul Fecioarei și conține formula latină „Opus Magistri Iocti d’Florentia”. Institutul Italian de Cultură îl prezintă drept unul dintre rarele panouri care păstrează semnătura autografă a artistului. Existența inscripției are relevanță pentru atribuirea operei și pentru studierea carierei pictorului, deoarece multe lucrări medievale au ajuns până astăzi fără numele creatorului înscris pe ele.
Instituția italiană amintește, în același context, lucrarea cu stigmatizarea Sfântului Francisc aflată la Luvru și Polipticul Baroncelli din Bazilica Santa Croce din Florența. Aceste comparații indică raritatea semnăturii, nu înseamnă că toate picturile atribuite lui Giotto sunt lipsite de documente istorice. În cazul operei de la Bologna, inscripția este un element pe care publicul îl poate identifica în cadrul compoziției expuse la Iași.
De ce împrumutul este neobișnuit
Opera aparține unei colecții din Bologna și a fost împrumutată pentru o perioadă determinată. Potrivit organizatorilor italieni, polipticul a mai părăsit orașul numai în ocazii expoziționale rare, iar deplasarea din 2026 este prima sa prezentare în afara Italiei. Această afirmație privește traseul cunoscut al lucrării, nu întreaga operă a lui Giotto. Caracterul temporar al expoziției explică intervalul limitat de vizitare la Palatul Culturii.
Împrumutul implică mai multe instituții, nu doar două muzee. Pinacoteca Națională din Bologna este deținătoarea operei; Complexul Muzeal Național „Moldova” găzduiește expunerea; Fundația SACRUM integrează prezentarea în festivalul de la Iași. Ambasadele și Institutul Italian de Cultură participă în cadrul programului cultural bilateral. Această structură explică de ce un obiect păstrat de obicei în Italia este accesibil publicului român timp de aproape patru săptămâni.
În cadrul festivalului, lucrarea este prezentată în legătură cu patrimoniul artistic italian și cu tradițiile vizuale ale Europei de Est. Pentru vizitator, însă, centrul expoziției rămâne pictura însăși: cele patru figuri care flanchează scena centrală, fondul auriu, construcția tronului și semnătura lui Giotto. Polipticul este la Iași până la 30 octombrie 2026, după care împrumutul temporar se încheie, conform perioadei anunțate de organizatori.
Titlul de poliptic descrie forma materială a lucrării, iar numele Bologna indică legătura sa istorică și locul în care este păstrată. Prezentarea de la Iași nu înseamnă transferul operei într-o colecție românească: este un împrumut muzeal cu durată limitată. Institutul Italian de Cultură precizează că organizarea se înscrie în semestrul românesc al Anului Cultural Italia–România 2026. Astfel, publicul are acces la un original dintr-o colecție italiană fără ca locul său permanent de păstrare să se schimbe. Pentru cei interesați de istoria artei, această distincție este importantă atunci când compară expoziția temporară din Iași cu prezentarea obișnuită a piesei la Bologna.
Data de închidere, 30 octombrie, privește expoziția anunțată la Iași, nu durata întregului festival și nici întregul program al Anului Cultural Italia–România. Institutul italian a publicat explicit intervalul 4–30 octombrie pentru poliptic. Diferențierea contează pentru cei care vor să vadă această lucrare anume, deoarece alte evenimente culturale pot avea calendare diferite. Prezența originalului în muzeu este oportunitatea limitată în timp pe care o marchează anunțul organizatorilor.