Comisia Europeană a prezentat la 29 septembrie un plan în cinci puncte pentru situațiile în care la frontierele externe ale Uniunii Europene apar sosiri bruște și numeroase de persoane fără drept de intrare. Documentul combină măsuri privind cooperarea cu statele din afara UE, capacitatea operațională la frontieră, informațiile transmise între instituții, combaterea rețelelor de trafic și returnarea persoanelor care nu au drept de ședere. Planul urmează să fie discutat cu statele membre în Consiliul Justiție și Afaceri Interne din 1–2 octombrie.
Comisia leagă inițiativa de presiunea apărută la frontierele europene, inclusiv în Ceuta în această vară. Instituția afirmă că numărul trecerilor neregulamentare se află la cel mai redus nivel din 2021, dar susține că episoadele locale pot crește rapid și pot necesita răspuns coordonat. Cele cinci componente sunt prezentate drept direcții de acțiune. Multe dintre schimbările descrise necesită încă propuneri, negocieri sau decizii ulterioare; publicarea planului nu înseamnă că toate au intrat deja în vigoare.
Parteneriate înainte de frontieră
Prima componentă privește colaborarea cu țările de origine și de tranzit. Comisia propune schimb mai rapid de informații despre rute și evoluția deplasărilor, mecanisme de alertă timpurie în acordurile cu statele partenere și analize de risc realizate împreună cu instituțiile europene. În această formulă sunt menționate Frontex, agenția pentru cooperare la frontiere, Europol și Eurojust. Obiectivul anunțat este identificarea mai devreme a unei presiuni neobișnuite, înainte ca ea să se transforme într-o situație de urgență la o frontieră a UE.
Planul include și componente care nu țin de controlul fizic al frontierei. Comisia menționează oportunități pentru tineri în țările partenere, o inițiativă mediteraneeană privind competențele și locurile de muncă, precum și dezvoltarea unor birouri care să promoveze mobilitatea legală și sigură. Pentru schimbul de date, documentul prevede extinderea centrelor de coordonare legate de sistemul european EUROSUR împreună cu partenerii din afara Uniunii. Aceste propuneri sunt parte din aceeași direcție, dar au instrumente și termene diferite.
Sprijin pentru statele aflate la graniță
A doua componentă pornește de la regula că statele membre au responsabilitatea principală pentru propriile segmente de frontieră externă. Comisia vrea să completeze capacitatea națională cu sprijin european în perioadele de presiune. Printre ideile anunțate se află un cadru comun de răspuns la urgențe, inclusiv în scenarii în care deplasarea unor grupuri mari ar fi folosită deliberat pentru a exercita presiune asupra unui stat membru. Documentul vorbește despre sprijin concentrat pe sectoarele de frontieră considerate sensibile.
Comisia intenționează să propună întărirea mandatului Frontex. Planul descrie un corp permanent mai puternic, capabil să trimită personal și echipamente rapid, un rol extins în returnări și o monitorizare mai amplă a frontierei și a zonelor dinaintea acesteia. Tot aici este menționată posibilitatea ca statele membre să ceară sprijin prin Mecanismul de protecție civilă al Uniunii. Este o prezentare a direcției propuse de executivul european; dimensiunea finală a atribuțiilor Frontex depinde de pașii legislativi care vor urma.
Alertare și informații din mediul online
A treia parte urmărește ca autoritățile să afle mai repede când se schimbă situația. Statele membre ar trebui să transmită la timp date relevante către EUROSUR și să raporteze imediat evoluțiile cu efect asupra graniței externe. Comisia vrea totodată să poată propune o competență suplimentară pentru Frontex: monitorizarea platformelor sociale în scopul cunoașterii situației și al sprijinului operațional. Nu este prezentată ca o competență deja adoptată, ci ca element al unui viitor mandat.
Executivul european include și cooperarea cu platformele online foarte mari, motoarele de căutare și autoritățile naționale în cazul unor incidente. Planul face trimitere la instrumentele prevăzute de legislația europeană privind serviciile digitale și la protocoale de schimb rapid al informațiilor. O altă componentă este identificarea conținutului online care ar putea alimenta migrația neregulamentară, prin parteneriate cu țări terțe. Comisia mai menționează răspunsul la informații false care circulă rapid și pot influența o situație la frontieră.
Rețele de trafic și returnări
Al patrulea punct se concentrează pe rețelele de introducere ilegală de migranți. Comisia cere accelerarea unui regim de sancțiuni care ar permite înghețarea activelor și interdicții de călătorie pentru persoanele vizate. Sunt menționate și negocierile privind revizuirea cadrului european împotriva facilitării intrării ilegale, precum și viitorul mandat al Europol. Pe latura financiară, planul urmărește colaborarea cu instituții de plată pentru depistarea fluxurilor ilicite asociate acestor rețele, alături de cooperarea cu platformele online.
Ultima componentă privește returnarea cetățenilor din state terțe care nu au drept de ședere în UE. Comisia propune o colaborare mai intensă cu țările de origine privind readmisia, folosirea sprijinului Frontex pentru returnare și reintegrare și digitalizarea procedurilor administrative. Documentul se referă și la negocierea normelor europene privind returnările. Etapa imediată este însă prezentarea planului în Consiliul JAI: acolo guvernele vor discuta măsurile, după care fiecare propunere legislativă va avea propriul parcurs instituțional.
Cele cinci direcții distribuie sarcinile între Comisie, guvernele naționale și agențiile Uniunii. Statele sunt chemate să trimită date în sistemele comune și să gestioneze frontiera aflată pe teritoriul lor, în timp ce agențiile europene ar urma să contribuie la analiză, personal, investigații și cooperare cu partenerii externi. Comisia precizează că punerea în aplicare a planului va fi coordonată între aceste instituții. Documentul anunțat la 29 septembrie nu stabilește însă, prin el însuși, un calendar unic de intrare în vigoare pentru toate măsurile propuse.