Discuțiile despre siguranța inteligenței artificiale au scos la iveală diferențe între guverne în timpul reuniunilor Organizației Națiunilor Unite din septembrie 2026. Administrația americană a respins ideea unui mecanism internațional de control al tehnologiei, în timp ce reprezentanți ai altor state și ai companiilor care dezvoltă modele avansate au cerut cooperare pentru evaluarea riscurilor. O declarație sprijinită de 22 de țări, care insistă asupra supravegherii umane, nu a fost semnată de Statele Unite și China.
Pozițiile nu echivalează cu un tratat negociat sau cu o lege internațională deja adoptată. Ele arată ce principii susțin participanții înaintea unor eventuale reguli comune. În același timp, ONU are un Dialog global privind guvernanța inteligenței artificiale, organizat separat ca platformă de consultare pentru state, specialiști, companii și societatea civilă. Prima sa sesiune a avut loc în iulie 2026, iar următoarea este programată în mai 2027.
Divergența dintre Washington și susținătorii cooperării
În discursul său la Adunarea Generală, președintele american Donald Trump a respins un plan de control global al inteligenței artificiale. Această poziție privește rolul unui mecanism internațional în raport cu deciziile naționale privind tehnologia. Nu înseamnă că toate instituțiile și toate companiile din Statele Unite au aceeași viziune despre testarea modelelor. De altfel, la o reuniune a Consiliului de Securitate au participat conducători ai unor companii americane care au pledat pentru cooperare între țări.
Sam Altman, directorul OpenAI, a susținut că marile puteri pot lucra împreună în fața riscurilor unei tehnologii puternice chiar dacă se află în competiție. Dario Amodei, directorul Anthropic, a cerut standarde comune de testare a modelelor de inteligență artificială. Aceste declarații ale liderilor din industrie nu reprezintă angajamente ale guvernului american. Ele indică însă că dezbaterea despre siguranță nu se reduce la alegerea între dezvoltarea AI și oprirea ei; o temă concretă este cum pot fi evaluate sisteme folosite în mai multe țări.
Evaluarea comună ar necesita definiții comparabile pentru riscuri, metode de testare și schimb de informații despre rezultatele relevante. Discuțiile de la ONU nu au stabilit încă un set obligatoriu de teste aplicabil tuturor producătorilor. Prin urmare, apelurile la standarde trebuie citite ca propuneri și poziții publice, nu ca norme care se aplică deja unui produs folosit astăzi de cetățeni sau firme.
Declarația celor 22 de state și poziția Chinei
Finlanda și Norvegia au condus un grup de 22 de state care a susținut o declarație privind supravegherea umană a inteligenței artificiale. Documentul cere ca sistemele AI să rămână sub îndrumarea și controlul oamenilor. Statele Unite și China nu au semnat declarația. Absența semnăturii nu trebuie confundată cu dovada că cele două guverne resping orice măsură de siguranță; ea arată că nu s-au alăturat acestui text și acestui grup de semnatari.
La Consiliul de Securitate, reprezentantul permanent al Chinei la ONU, Fu Cong, s-a pronunțat pentru un cadru internațional de guvernanță a AI bazat pe consens. Diferența dintre această declarație și nesemnarea documentului celor 22 de state poate fi explicată prin faptul că participarea la o inițiativă anume și sprijinul general pentru negocieri sunt lucruri diferite. Până la un acord, nu se poate spune că Beijingul a acceptat regulile propuse de grupul condus de Finlanda și Norvegia.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a insistat că statele cu cea mai mare capacitate de dezvoltare a inteligenței artificiale au și o responsabilitate majoră în gestionarea riscurilor. Participarea lor este importantă pentru orice înțelegere care ar urmări aplicarea unor principii în laboratoarele și piețele unde apar cele mai avansate sisteme. Reuniunile din această săptămână au arătat însă că există încă dezacord asupra formei pe care ar trebui să o aibă o eventuală coordonare globală.
Dialogul ONU existent nu este un tratat
Adunarea Generală a ONU a stabilit prin rezoluția 79/325 un Dialog global privind guvernanța inteligenței artificiale și un panel științific internațional independent. Dialogul oferă un cadru pentru schimb de experiență și discutarea unor abordări naționale. El nu are, prin simpla existență, puterea de a impune fiecărui stat o lege unică pentru dezvoltatorii de AI. Rezoluția care i-a definit cadrul se referă la domeniul nemilitar, o delimitare importantă când discuțiile despre tehnologie au loc și în Consiliul de Securitate.
Prima reuniune a Dialogului global a avut loc la Geneva pe 6 și 7 iulie 2026. Temele sale au inclus oportunitățile AI, diferențele de acces între țări, siguranța și încrederea în sisteme, precum și respectarea drepturilor omului. ONU anunță că ediția următoare se va ține la New York pe 3 și 4 mai 2027. Această succesiune arată că discuțiile au un calendar instituțional, dar nu stabilește când sau dacă statele vor ajunge la obligații comune.
Panelul științific asociat acestui proces este alcătuit din 40 de membri selectați după un apel internațional la care au existat peste 2.600 de candidaturi, potrivit ONU. Rolul său este să aducă evaluări independente în discuția dintre guverne. Existența panelului oferă un instrument de analiză, însă concluziile științifice nu devin automat reguli obligatorii pentru statele care participă la Dialog.
La momentul reuniunilor din septembrie, situația rămâne așadar clară: 22 de țări au susținut o declarație despre controlul uman, Washingtonul a respins un mecanism global de control, China nu a semnat acel text dar a vorbit despre un cadru bazat pe consens, iar două companii americane importante au cerut cooperare pentru testarea tehnologiei. Dialogul ONU continuă, fără ca aceste poziții diferite să fi fost reunite într-un acord obligatoriu.